Joacă fără măsură

Un joc, o joacă, într-un pleop sau sub o pleoapă
Într-un parc sau într-o barcă.

Purtat de gând, plimbat prin vânt,
Umbrit de soarele plăpând.

Mă feresc de bonomie, caut doar ludicul,
Firea-mi fiind precum întunericul
Imprecisă şi neaştepată; soarta nu trebuie aşteptată
Ci forţată sa danseze după ritmuri proprii.

N-am nevoie de motiv sa plutesc în neant
Realismul reprezintă momentan un concept aberant.

 Sunt adeptul fericirii şi-a practicării ei dese
Prin jocuri intense, lipsite de excese
Adunate în stoluri de gânduri şi prezumţii aparte
Departe de prohibiţii deşarte.

Secetă

În noapte, la umbra lunii de nămol
Fericirea prinde un gust prea sărat
Stârpit de sentimente, cu sufletul gol
În faţa dragostii mă simt aferat.

Incapabilă de-a mai oferi alinare
Speranţa-şi aşterne culcuş în cavou
Răbdarea se pregăteşte de ghilotinare
Căci a murit şi ultimul erou.